No Saints In Black: mai 2011

"In psihologie exista o impartire conventionala a oamenilor in introvertiti si extrovertiti. Conform acesteia, rusii sunt considerati introvertiti, traditionalisti, pasivi, chiar obscurantisti. Capacitatea rusilor de receptare a lumii este orientata nu catre o individualitate anume, ci catre intreaga omenire. Daca pentru occidentali este valabil pragmaticul aici si acum, la rusi este preferat indepartatul candva, mai tarziu, in alt spatiu, in alt timp. " (Ibidem, p.59)

"... Omul rus este de tip ioanic: rabdator, pasiv, conservator, orientat catre trecut, vesnic cautator al idealului si al perfectiunii, insetat de eternitate si contemplator al spiritualitatii."

"Din mai multe exemple observam ca poporul rus este destul de rabdator; dar atunci cand rabdarea se termina, nimic nu-l va opri de la a deveni extrem de violent si de crud."(Aleksandrov, Vlasov, V.I., Rusii, Moscova, 1997, p103.)

"Am putea spune ca sufletul rus poate fi comparat cu o piatra pretioasa, sa zicem cu un mic diamant care are atatea laturi incat nu poate fi cunoscut decat in momentul in care este intors pe toate partile, si, chiar si atunci, exista riscul sa uiti de la ce parte ai pornit. Daca exista totusi un punct de pornire in cazul sufletului rus, atunci acesta trebuie cautat in cele trei coordonate ale sale: spiritualitate- desertaciune- predestinare.

Spiritualitatea este atributul unei substante imateriale, denumite in popor suflet. Sufletul rus este un izvor nesecat de emotii pure care aproape in toate situatiile inving ratiunea. Dragostea si credinta, fantezia si autoironia sunt componentele de baza ale sufletului rus, totul fiind imbracat in "mantia" nemarginirii.

Desertaciunea este privita de rusi cu compasiune, ca un atribut permanent al trecerii omului pe acest pamant si care se "materializeaza" intotdeauna printr-un amestec dulce-amar de apatie, chin, melancolie si dezgust. Orice rus adevarat se simte dator sa izbucneasca din cand in cand in lacrimi si sa exclame, purificat de propria suferinta: O, tempora! O, mores!

Predestinarea rusul o gaseste in toate; este si cauza, si efectul neimplinirilor sale, dar si motivul neimplicarii totale in activitatile practice: "Nu poti scapa de soarta!", este o scuza acceptabila pentru orice esec de motivatie credibila pentru orice potlogarie. Victorios sau infrant, rusul se simte obligat sa-si deplanga necontenit soarta, dar, in acelasi timp, intr-o pasiva asteptare a unui destin mai fericit, rusii reusesc sa se salveze printr-un extraordinar simt al umorului."

Universul artei ruse, Mihaela Moraru