"Ma intreb daca erau copii care sa nu o priveasca. Ea inspira admiratie, respect, incantare si teama, pentru ca era cea mai frumoasa si pentru ca era intotdeauna senina, pentru ca niciodata nu facea ea primii pasi in contactele umane, pentru ca trebuia sa-i iesi inainte pentru a intra in universul ei, si pentru ca la urma urmei nimeni nu intra in universul ei, care trebuie sa fi fost alcatuit din lux sfidator, din calm sfidator si din voluptate sfidatoare, si unde, cu ea insasi si numai cu ea, parea sa se complaca la perfectie."
"Am descoperit ca nu era de ajuns sa ma aflu in apropierea ei. Trebuia sa mai si insemn ceva in ochii sai. Nu era cazul. Eu nu o interesam. La drept vorbind, nimic nu parea s-o intereseze. Ea nu privea la nimic si nu spunea nimic. Parea multumita ca se afla inlauntrul ei insasi. Totusi, simteai ca se stia privita si ca asta ii facea placere.
Avea sa-mi ia ceva timp pentru a intelege ca un singur lucru avea importanta pentru Elena: sa fie privita."
Sabotaj din iubire- Amelie Nothomb
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu