Pe cat de superficiala pot parea si incerc sa fiu in critica persoanelor din jurul meu, tind mereu sa punctez valorile morale si potentialul interior al persoanei din fata mea. Poate evenimentele din ultimele zile, poate lucrurile adunate in timp m-au determinat sa folosesc blogul pentru a-mi descarca aceasta energie negativa care ma oboseste in ultimele zile si ma consuma. Da, raspunsul acestei stari generale proaste sunt "oameni urati", un apelativ destul de dur, dar atat de convenabil de utilizat in situatia de fata. Poate pentru unii atributul "urati" se refera strict la aspecte palpabile si vizuale, aspectul fizic in general. Pentru mine, cuprinde un segment de oameni foarte vast, printre care: oameni ipocriti(un alt termen care nu-mi este familiar, dar atat de potrivit), oameni fara contur-nedefiniti de ceva real, oameni care ii urmeaza pe alti, oameni care nu-mi inteleg viziunea, oameni care persevereaza in alegerea uratului desi sunt atentionati, oameni degradati din punct de vedere moral, oameni folositi care constientizeaza acest fapt, oameni care nu au cuvant, oameni penibili, oameni extremisti, oameni care au afinitati pentru activitati mai mult sau mai putin adecvate varstei, oameni fara scop, oameni simplisti in gandire, oameni care citeaza nonvalori... si lista poate continua(o sa mai adaug pe masura ce mai intalnesc sau constientizez un alt gen). Beneficiarii acestor caractere nu tin cont de tipologii fizice, se pot ascunde dupa ochii albastri, verzi sau caprui, dupa un corp suplu sau corpolent, dupa un zambet sincer sau fals, dupa o privire de prietenie sau de repulsie. Aceste tipologii umane, cu multa parere de rau, le confrunt zilnic sau ocazional, ele provin din sfera sociala sau poate chiar familiara. Unii chiar trebuie sa inteleaga ca un lucru care nu e spus la timpul lui nu poate fi compensat nici cu o mie de vorbe sau fapte. Relatiile se slabesc, relatiile se rup. Acolo unde legea naturii le-a facut indestructibile, legile morale permit doar racirea(inghetarea) acestor relatii umane.
Si ce este de facut cand ajungi la limita rabdarii? Eu prefer izolarea fata de aceste paturi nocive de oameni. Departarea demarata de mai bine de doi, trei ani de sfera sociala penibila si atat de departata fata de cea pe care o vizez sunt cauzele care au dus la acest fapt. Un beneficiu al acestui stil (de viata, e cam pompos) este faptul ca sunt independenta si ma pot rupe imediat de cercuri de prieteni in care sunt mai mult sau mai putin implicata. Prefer rupturi clare si ferme, fara lasat loc de complezente si cordialitati. Fara o astfel de ruptura, aciditatea tonului si replicile expeditive sunt singurele modalitati de a convietui. Incerc sa fiu indiferenta, chiar incerc...
Meanwhile, ma bucur de glumele "saratele" ale lui S., de dozele zilnice de frumos, de locurile minunate in care am fost si in care voi merge, de oameni pe care i-am cunoscut si de cei pe care ii voi cunoaste, de persoanele pe care le redescopar, de timpul liber, de complimentele unora si altora, de aprecierile si criticile constructive ale persoanelor care conteaza, de conversatiile inteligente, de oamenii valorosi de la care fur o parte din caracterul lor, de conturarea personalitatii mele, de modelarea perspectivei mele prin dilatarea si condensarea planurilor de viitor, de reusitele mele, de lucrurile pe care le am si pe care le voi avea, de bucuriile zilnice, de micutul meu A., de de de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu