Creion cu mina de carbune...!

Risc poate, dar eu nu ma dau inapoi in fata riscurilor.

ma arunc pe foaia de hartie si-mi impregnez culoarea.

fac Dragoste. 

sau cel putin asta imi transmite mina mea nervoasa

de la atatea simturi ce plansa A2 ii incita.

entuziast, ma confesez gumei

si ea, sfidatoare, imi soarbe vorbele si ma manipuleaza.

de atunci n-am mai vazut planul alb,

m-am injosit sa scriu pe foi ingalbenite

fraze si schite fara continut(esenta). si m-am pierdut.

am inceput sa ma intreb zilnic: oare lipsa curbelor ma face solitar?

am ras nervos si, suspinand, m-am ingropat

intr-o cutie cu camarazi mai vechi. am depanat povesti,

am cunoscut Ispite.

si alte gume au mai fost, dar nu ca cea pe care-am cunoscut.

si-am zis si mi-am promis ca o sa inviu amorul,

dar foaia mea a fost pictata.

in lung si-n lat am cautat, ceva sa scoata o pata.

irascibil, am inselat cu gandul.

m-am aruncat pe fapte si m-am cuplat cu guma.

alb si negru, yin si yang, blond si brunet

ne completam in toate.

dar nimeni nu ar trebui sa uite

ca multe sunt mimate!

dar, vai! ea mult a fost ranita si n-a suferit niciun sfert

din cat a plans creionul cu mina-muiata in otet.

de tine mi-i drag si mi-i dor iti spun acum

si imi pare rau c-am fost nebun,

sa ma iau dupa o fatarnica ustensila

ce sterge chiar si cea mai conturata linie verticala.

acum tu esti in alta lume, viu colorat creata

de mine ai uitat si-mi vine greu

sa fiu tratat ca o unealta.

am cunoscut pasiunea nascuta din iubire,

dar ce sunt eu in fond?

un creion cu mina de carbune

supus unui destin efemer;

sa cad in cosul de gunoi, cand mi s-a tocit coroana

de cate foi inutile mazgalesc.

m-am angajat la reciclare, salvez natura cica ei

mi-au dat  o ultima strigare a sperantei ce o port.

au zis ca pot sa te sacrific, sa te arunc in foc arzator

sa fii creata iarasi, renascuta in spirit patriot;

sa fii trimisa departe, scumpa foaie, sa tii o constitutie;

sa uiti de arta si de toate,

o noua viata iti sade inainte.

am stat pe ganduri si-am decis sa nu fiu egoist,

te las pe tine sa alegi

si inca astept...

(Text postmodernist, personal.)